Angajarea persoanelor in varsta nu mai e doar un act de responsabilitate sociala, ci o necesitate

Mega FuturedDin cele mai recente date INS, Romania arata asa: Oamenii pleaca, pleaca din tara, se nasc din ce in ce mai putini copii, cei ramasi imbatranesc pe langa cei care sunt batrani deja. Asa ca, atunci cand vezi un afis expus in magazinele Mega Image, cu o doamna incaruntita peste care au trecut 70 de ani, dar careia i-a ramas un suras optimist, nu te gandesti la responsabilitatea sociala corporativa. Te gandesti la o problema pe piața muncii: Varstnicii ajung sa salveze o Românie?! Isi salveaza copiii, nepotii, iar acum salveaza o economie? Salveaza companiile, iar companiile fac un fel de CSR, pentru ca nu au incotro si trebuie sa faca profit?

„Angajeaza-te la Mega”, e scris cu litere de o schioapa pe afis. „Apreciem entuziasmul, indiferent de varsta”, te incurajeaza Mega Image. Pe cine incurajeaza compania? Ai spune ca pe toata lumea, dar mesajul e clar adresat varstnicilor. Pentru ca o doamna de 7o de ani ne surade alba pe afisul din spatele caselor de marcat. Nu ne surad niste tineri sau niste oameni intre doua varste. Pentru ca tinerii si oamenii intre doua varste nu simt inca entuziasmul de a mai trai.

Pe piata muncii nu mai exista inflacarare, nu exista pasiuni autentice pentru angajatori. Pasiunea oamenilor care nu au imbatranit e viata, pentru ca au o viata inainte. Pe tineri ii entuziasmeaza alte lucruri: un salariu bun si drept pentru tot ce au facut intr-o farama de viata, sa-si faca o afacere, sa se izbeasca de probleme si sa le dea cu tifla, sa iasa in comunitate si sa strige, sa se indragosteasca, sa simta vibratia vietii, sa se revolte. Este acesta profilul unui angajat obisnuit pentru o companie? Nu este, mai ales pentru un retailer alimentar.

Ce fac tinerii nostri? Sunt sensibili daca angajatorii folosesc verbul „trebuie” si pe buna dreptate. Se gandesc din 2010 incoace sa se angajeze, dar de ce sa se angajeze? Ce le ofera angajatorul tinerilor obisnuiti? Cu ce ii stimuleaza? E o bataie de joc, iar tinerii se revolta letargic. Nu este „libertatea de a sta degeaba”, cum spunea Cristian Tudor Popescu, e libertatea de a riposta, gandindu-te. Poate ca tinerii se gandesc, iar gandindu-se se intreaba „De ce?” si au tot timpul sa-si raspunda.

Batranii nu mai au mult timp. Sunt la varsta la care nu se mai intreaba „De ce?”, pentru ca ar muri pe loc. Ei trebuie sa puna inca masa, pentru ei, pentru copiii sau pentru nepotii lor. Batranii nostri care ies la vot si sunt huliti pentru asta vor sa traiasca ce le-a mai ramas. Ei nu au de gand sa plece, ei vor sa munceasca si isi infig unghiile in timpul ramas!

Articole similare...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.