- Strategia de eliminare a gazelor naturale are sens pentru țările complet dependente de importuri, dar nu și pentru România;
- Rețelele de distribuție au un rol esențial în tranziția energetică și trebuie modernizate pentru viitoarele evoluții;
- România are dreptul de a valorifica importantele resurse de gaze de care dispune;
Anunțul oficial privind planul de dezvoltare a zăcămintelor comerciale de gaze naturale din Marea Neagră, precum și începerea lucrărilor la conducta care va transporta gazele naturale din perimetrul offshore sunt semnale extrem de importante pentru consolidarea securității energetice a României și argumente pentru a reconfirma importanța gazelor naturale în cadrul tranziției energetice, spun reprezentanții E.ON.
„Gazele naturale, alături de energia nucleară, rămân indispensabile ca și combustibili de tranziție pentru a asigura (tehnic) securitatea în funcționare a sistemelor energetice și vor rămâne la fel până în orizontul anului 2050 și, într-o anumită măsură, chiar și după. Reducerea ponderii gazelor naturale în mixul energetic poate avea sens pentru țările complet dependente de importuri, dar cu siguranță nu și pentru România, care, spre deosebire de multe țări din UE, are avantajul de a deține propriile resurse (semnificative) de gaze naturale și se bucură de o dependență redusă de gazele din import”, susțin reprezentanții E.ON.
Aceste resurse de gaze naturale, pentru exploatarea cărora s-au investit sume importante, trebuie folosite pentru a asigura tranziția către un sector energetic fără combustibili fosili. Iar acest lucru trebuie făcut într-un termen rezonabil, mai lung decât cel propus de Comisia Europeană, timp care să fie folosit investind în capacități de producție de energie verde, dar și în infrastructura care să fie capabilă să preia toată această energie.
Abordarea „totul electric” poate fi o soluție pentru țările care nu au propriile rezerve de gaze naturale, dar sunt provocări foarte mari din punct de vedere al costurilor economice și al pregătirii rețelelor. În România, situația este diferită deoarece, pe lângă rezervele semnificative de gaze naturale, există și o vastă infrastructură.
Această infrastructură, însumând circa 70.000 de kilometri, care deservește industria și milioane de oameni cu căldură, apă caldă și pentru gătit, este una cheie pentru decarbonizarea pe termen lung a sectorului încălzirii. Împreună cu rețelele existente, tranziția la energia curată poate fi mult mai eficientă din punct de vedere al costurilor, iar beneficiile pentru consolidarea securității energetice pe termen lung sunt evidente.
De aceea, este important să rămânem concentrați pe investițiile destinate consolidării și extinderii infrastructurii de gaze naturale în acord cu decizia strategică de a considera gazele naturale drept combustibil de tranziție, în paralel cu accelerarea cercetării rolului pe care infrastructura națională de gaze naturale îl deține în acomodarea gazelor verzi și, în special, a hidrogenului.
Trecerea la sisteme de încălzire sustenabile va fi un proces de durată, iar centralele pe hidrogen, alături de pompele de căldură și sistemele alternative de termoficare (ape geotermale etc.), sunt printre cele mai promițătoare soluții la momentul de față pentru încălzirea sustenabilă a locuințelor. Însă nu este posibilă pe termen mediu și chiar lung încălzirea locuințelor doar cu pompe de căldură, în principal pentru că rețelele de electricitate din România nu au fost proiectate pentru a susține încălzirea a milioane de locuințe, iar în secundar din perspectiva costului ridicat al acestora.
E.ON dorește să contribuie la tranziția către energia fără emisii inclusiv pentru zona de încălzire, care în prezent se bazează în mare măsură pe gazele naturale. Credem că putem să le asigurăm același confort clienților noștri folosind actuala infrastructură, fără modificări și cu aceeași siguranță în exploatare, utilizând practic un alt gaz. Utilizarea gazelor verzi precum hidrogenul produs prin electroliză, a biometanului, dar și a altor tehnologii este parte a soluției pentru decarbonizarea sectorului.
În viitor va trebui însă să renunțăm la gaze naturale, ca și la ceilalți combustibili fosili, și va trebui să înlocuim o parte dintre gaze cu gaze verzi, biometan și hidrogen. Vestea bună este că avem nevoie de o modernizare a infrastructurii de gaz, însă nu este nevoie de o rețea construită de la zero: posibilitatea utilizării hidrogenului în amestec cu gaze naturale sau biometan în actuala infrastructură de transport și distribuție pentru înlocuirea treptată a gazelor naturale sunt soluții pe care deja le testăm în România.
